> afirmă dl Ștefan Bătrîna, fermier, Bocsig, judeţul Arad
La jumătatea lunii februarie, l-am vizitat pe unul dintre cei mai vechi clienți MEWI, dl Ștefan Bătrîna, fermier în Bocsig, judeţul Arad, pentru a afla, direct de la dumnealui, motivul pentru care, în toamna anului trecut a achiziționat un Fendt 936 Vario, la aproape 20 de ani de când, în ferma sa, a ajuns primul tractor Fendt, un 930 Vario TMS.
Deși poate lucra în continuare cu vechiul tractor, pe care nu s-a gândit nici o clipă să-l returneze, fiind încă în stare foarte bună de exploatare, atunci când s-a pus problema achiziționării unui tractor nou, decizia s-a luat cântărind și analizând fapte.
După cum se va vedea din interviul de mai jos, pentru că fermierul consideră că angajații săi fac parte din familie, l-a invitat să ni se alăture pe unul dintre cei mai vechi operatori ai săi, Norbert Andrei, pentru a ne împărtăși, fiecare, ce apreciază la brandul german.
Cum ați început activitatea în fermă?
Aș spune chiar ”în joacă”. La vremea aceea, toată lumea fugea de pământ, iar eu am început să cumpăr, prețul terenurilor fiind foarte mic, în anii 90. Am avut și o moștenire de aproximativ 7 ha, apoi am mai cumpărat încă 5, am luat și în arendă, lucram cam 25 ha. Am mai tot cumpărat pe parcurs, iar acum lucrez în jur de 1000 ha, cultivat cu grâu, porumb, rapiță.
Sunteți unul dintre cei mai vechi clienți MEWI, cum a început colaborarea cu noi?
Din greșeală. Am fost ca doi meteoriți care se lovesc în spațiu. La un drum spre Timișoara, m-am oprit la voi, la sediul din Orțișoara, undeva pe partea dreaptă cum mergi spre Timișoara. Nu mai știu de ce m-am dus acolo. Dar am luat un disc, o semănătoare și abia apoi, în 2002, un tractor Fendt. Ulterior am cumpărat și un cultivator Horsch Terrano. Leontin Coca se ocupa atunci de vânzări.
Aveți multe branduri de tractoare în curte. Ce v-a determinat să achiziționați un nou tractor Fendt, după 20 de ani?
Service-ul de la MEWI și fiabilitatea tractorului. Iar la consum, e campion.
Am făcut un test: cu un tractor pe care nu îl avem de la voi, și cu Fendt. Cu plinul unui rezervor de la Fendt am lucrat două zile, iar cu celălalt tractor o zi. Verificăm simplu, nu monitorizăm altfel: lucrăm cu două tractoare diferite aceeași suprafață, iar a doua zi, când alimentăm, vedem diferența de motorină.
Eu o singură dată m-am urcat în tractorul nou. Am dat o tură cu el. Atât. Apoi m-am dat jos că m-am enervat, că nu se auzea motorul. E prea silențios (râde).
Cu primul tractor, aveam doi operatori care lucrau non-stop, și noaptea când ajungeam acasă, auzeam tractorul de la trei kilometri.
Norbert, ești singurul care lucrează cu tractorul nou. Ce îți place cel mai mult la el?
Norbert Andrei: Cel mai mult mă încântă confortul, manevrabilitatea. E foarte simplu de lucrat cu el. Când am văzut la capătul rândului cât de ușor se întoarce, nu-mi venea să cred. Îl setez să meargă singur, să nu suprapună trecerile. Un alt plus, sunt suspensiile. Când sunt denivelări, nu le simți. E diferență mare între Fendt și alte tractoare. E campion.
Avem deja 500 – 600 de ore lucrate cu el, și suntem foarte mulțumiți. Nu îi merge motorul în gol ca la celelalte tractoare. La o viteză de 40 km/h, cu alt tractor lucrăm la 1.900 – 2.000 de turații, iar cu Fendt – la 1.100 – 1.200.
Dar și avem grijă de el. Când au venit mecanicii de la MEWI, m-au întrebat dacă doar eu lucrez cu tractorul, că e impecabil. Mă descalț când intru în el.
Cum a fost trecerea de la Fendt-ul vechi, la cel nou?
Fendt-ul nou, cu toată tehnologia pe care o folosește, e foarte intuitiv, imediat a învățat Norbi cum să-l manevreze. Când am cumpărat Fendt-ul 930 Vario TMS, acum 20 de ani, 3 ore s-au chinuit operatorii mei să plece cu el. Nu era ca acum, cu școlarizare. Te urcai în el și trebuia să te descurci.
Am plecat din curte de la MEWI, am ajuns la fermă, iar operatorii erau tot acolo încercând să-l pornească. Ziceai că e o navă spațială. Le-au explicat cei de la voi de la firmă băieților de la ferma mea ce trebuie să facă, au fost ok, dar când i-au lăsat singuri, din nou nu mai știau să-l pornească (râde).
Cum s-a dezvoltat ferma în toți acești ani? Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat și cum le-ați făcut față?
Ferma s-a dezvoltat ușor, ușor. Dacă e secetă pe partea de vest a țării, asta e, nu sunt doar eu în situația asta. Se vede la producție. Sunt soluții pentru asta, sigur, dar deocamdată nu suntem pregătiți pentru ele.
Cu oamenii, nu am avut probleme. Norbi, de exemplu, lucrează cu mine de 14 ani. Consider că trebuie să fie chimie între fermieri și operatori, mecanizatori. Atunci faci treabă. Eu îi respect ca pe copii mei, pe cei tineri. Cu toți angajații mă port ca și cum ar face parte din familie. Iar ei înțeleg, lucrează frumos cu tractoarele, nu în bătaie de joc. Tractorul, dacă e exploatat în condiții normale, trebuie să producă.
Cum percepeți schimbul între generații? Sunt copiii dvs. interesați să preia afacerea?
Da, băieții mei sunt amândoi în domeniu, au terminat Agronomia, le place foarte mult. Grija mea cea mai mare asta a fost, să nu rămână ferma în urmă.
Eu dacă nu mă urc în tractor nu înseamnă că nu sunt interesat, sau nu știu ce se întâmplă în fermă. Dintr-o privire știu tot. Dar am oameni serioși cu care lucrez. S-au format aici și fiecare știe ce are de făcut. Eu sunt ca într-un concediu tot timpul, și îmi place să spun asta. Am echipă, am 13 operatori. Nu mă duc să-i verific niciodată. Consider că relațiile dintre noi sunt speciale.
Considerați că “în viață, pentru toate lucrurile bune merită să aștepți”?
Da. Mai ales primii zece ani. Sunt cei mai grei, pentru că investițiile sunt foarte, foarte mari. Dacă reziști, e bine, faci treabă.