Progresul galopant al tehnologiei a influențat foarte mult atât domeniul producției cât și modul în care se face agricultură. De la prelucrarea mecanică a solului pentru protecția plantelor s-a trecut la folosirea substanțelor chimice și la utilizarea unor mașini și utilaje agricole deosebit de performante. În ultimii ani, însă, se poate observa tendința de reîntoarcere la metodele tradiționale de prelucrare a solului, îndeosebi acolo unde se creează produse bio. Am putea vorbi mai degrabă de o îmbinare a vechiului cu noul, în ceea ce Michael Horsch (fondatorul companiei germane Horsch) numește agricultură hibridă, considerând-o soluția unor probleme actuale întâmpinate de fermieri.
L-am provocat (din nou!) pe Constantin Curcă, reprezentantul Horsch în România, familiarizat cu gândirea vizionarului Michael Horsch, să ne explice ce se află în spatele conceptului. Încă de la început, interlocutorul nostru ne-a precizat că până și în agricultură este la fel ca în modă, există acele ”tendințe” ce revin ciclic: „de exemplu, acum, în 2020, a revenit moda anilor ’70 – ’80; la fel și în agricultură.”
Costul dezvoltării accelerate a agriculturii: degradarea solurilor
Agricultura s-a dezvoltat într-un ritm accelerat în ultimii ani, producțiile la hectar s-au dublat, chiar triplat în unele cazuri. Dacă acest lucru reprezintă un avantaj la prima vedere, această dezvoltare are și un cost: terenurile au avut de suferit, multe elemente și microelemente nu se mai regăsesc în compoziția solului.
„Degeaba vii cu partea de chimie, de îngrășăminte, pentru a le suplini lipsa. Mai ales în condițiile în care exploatăm intens solurile: producem zece tone de grâu la hectar, balotăm și paiele care au ieșit, fără a mai lăsa ceva terenului. În cel mai rău caz, pentru că se înfundă plugul, am ajuns să dăm foc. Sunt fermieri care și azi mai aplică această teorie păguboasă, pentu a crea condiții de lucru. Și atunci lumea se întreabă de ce nu mai avem acea sănătate și fertilitate naturală. S-a pierdut pentru că deja apar repercusiuni vizavi de modul de exploatare a terenurilor. Iar solurile nu mai au sistem natural de filtrare și menținere a apei. Toate se spală, toate dealurile ajung în vale.
În ultimii ani am observat o tendință din ce în ce mai crescută în rândul marilor fermieri, chiar fermieri care au fost foarte bucuroși acum 10 sau 15 ani că au scăpat de prășitul mecanic la porumb prin folosirea erbicidelor, de a se îndrepta către utilajele cu prelucrare mecanică. Pentru că nu mai există stabilitate în producții, ajungem să observăm că erbicidul nu-și mai face efectul, sau își face efectul doar parțial. Sunt lucruri pe care nu le mai putem controla, iar în găsirea de soluții își are originea conceptul de agricultură hibridă.
Nu renunță nimeni la tehnologia avansată, pentru că nu putem discuta ca în cazul unei exploatații agricole de 2.500 de hectare, unde se cultivă prășitoare pe 1.000 de hectare, să se facă o prelucrare mecanică completă și să se elimine erbicidele. Dar există parcele unde putem interveni inclusiv mecanic. Am văzut cazuri în care un fermier cu 20 de hectare de porumb are rezultate cel puțin comparabile cu cele ale unui fermier care are 1.000 de hectare de porumb, dar care nu a avut timp să treacă cu o prășitoare prin toate culturile. Dacă ar fi să facem o întoarcere în trecut, în urmă cu peste două decenii, vedem că ușor, ușor moda de atunci e reinterpretată”, spune Constantin Curcă.
„Nu tot ce se făcea înainte a fost neapărat rău”
Horsch și-a câștigat în timp renumele de pionier în dezvoltarea și proiectarea de utilaje agricole. Compania germană este întotdeauna cu un pas înaintea tuturor atunci când vine vorba de soluții inovatoare. Produsele din gama ProfiBio, prezentată la Agritechnica 2019 și lansată de curând pe piață, cuprinde tehnologii absolut noi pentru Horsch, ce răspund noilor cerințe.
„Am eliminat plugul, nu mai arăm și facem lucrări minimale, dar am ajuns la concluzia că nu tot ce se făcea înainte a fost neapărat rău. Gama lansată de Horsch, ProfiBio, cuprinde utilaje complet noi în portofoliul nostru, dar care existau în agricultura de acum 30-40 de ani. Prășitoarele, greblele sau țesalele, cum le mai spun fermierii, au rolul de a combate mecanic buruienile în stadiu incipient de dezvoltare.
Tehnologia de prașilă a plantelor prășitoare aduce niște beneficii vizibile, mai ales dacă le putem combina cu o aplicare ușoară de îngrășăminte. Nimeni nu mai vrea să facă așa ceva deoarece presupune efort mult prea mare. De aceea noi încercăm să ajutăm fermierii și am dezvoltat prășitori cu lățimi mari de lucru, de 12 metri, care au sistem de autoghidare cu SectionControl: în momentul în care se ajunge la capăt sau acolo unde deja s-a prelucrat, se închid automat; iar dacă rândurile de la prășitoare se apropie prea mult de plantă și există riscul afectării acesteia, sistemul se autosesizează și se oprește”, afirmă C. Curcă.
Practicarea agriculturii de acum câteva decenii, reinventată grație tehnologiei actuale, e o idee ce prinde tot mai mult contur. Această revenire e încet, încet impusă, în parte de condițiile actuale, de modificările climatice, de legislație, dar și de dorința de a proteja mediul înconjurător și a avea acces la hrană cât mai sănătoasă.
„Se va reveni la agricultura de acum 30 de ani, dar într-un alt context. Vom avea posibilitatea de a folosi și substanțe chimice, combinate cu avantajele prelucrării mecanice și cu tehnologi avansată. Totul va fi digitalizat, pentru că, așa cum am mai spus, e inevitabil. E un aspect care nu prea ține de voința noastră și va fi dictat de consumatorul final. Revenim la tehnologia de acum câteva decenii, dar cu lățimi mari de lucru, cu sisteme de control și de siguranță foarte performante, care vin în sprijinul fermierilor și, totodată, protejează mediul înconjurător”, concluzionează Constantin Curcă.
