În ceea ce privește producția vegetală, seceta și căldura sunt factori limitativi. Ca urmare a schimbărilor climatice, situațiile meteorologice extreme apar din ce în ce mai frecvent. Pentru a preveni, respectiv a evita, consecințele negative asupra recoltelor, una dintre metode este semănatul direct.
În opinia lui Michael Horsch, cu privire la însămânțarea directă, lucrurile sunt cât se poate de clare: „Cei care practică însămânțarea directă ca religie renunță la profit și, în cel mai rău caz, își pot ruina fermele. Noi, cei de la HORSCH, ne ocupăm de însămânțare directă de 40 de ani. Cu toate suișurile și coborâșurile.” În ceea ce privește însămânțarea directă, există destul de multe lucruri de luat în considerare. „În primul rând, semănatul direct nu este o chestiune de tehnologie. Importante sunt structura bună a solului, rotația echilibrată, buna acoperire a solului și durata semănatului.”
În trecutul recent, în Europa, semănatul direct a fost utilizat în principal ca argument pentru formarea humusului. Combinația dintre a nu prelucra solul și plantarea culturilor intercalate poate crește ponderea substanței organice în sol. Dacă aruncăm o privire mai atentă la însămânțarea directă, în întreaga lume, vom găsi cele mai diferite motivații: în regiunile uscate accentul se pune în mod clar pe economisirea apei. În regiunile calde, parțial subtropicale, solul trebuie acoperit astfel încât temperatura solului să nu crească într-un interval care dăunează plantei. În zonele cu precipitații mari este nevoie în special de semănat direct și de o acoperire a solului pentru a preveni eroziunea. Și să nu uităm de piețele cu producții foarte scăzute: reducerea costurilor prin semănatul direct este un alt argument.
Semănatul direct ca metodă de economisire a apei
Potrivit lui Michael Horsch, va trebui să acordăm o mai mare atenție subiectelor legate de tot ceea ce ține de miriști pentru a găsi o metodă optimă.
Din cauza schimbărilor climatice și a valurilor de căldură mai extreme (35–40%) din ultimii ani, de care unii fermieri încă își fac griji, fermierii se gândesc din ce în ce mai mult la subiectul însămânțare directă și cultivarea economisitoare de apă. Această problemă afectează, în special, părți din Ungaria, România și Bulgaria. De ce ar putea fi însămânțarea directă o soluție (cel puțin parțial)? „Să luăm ca exemplu țările menționate mai sus. Porumbul, grâul de toamnă, rapița de iarnă și floarea-soarelui sunt principalele culturi. După rapiță /floarea-soarelui, când încă este foarte uscat, în septembrie și octombrie, ar fi potrivit să se semene grâu cu Avatar, după o trecere cu Cultro. Și după porumb, în mod normal, se poate semăna destul de bine grâu cu o semănătoare cu brăzdare cu un singur disc, cu condiția să nu fie prea multe paie pe câmp. În acest caz, mai întâi trebuie încorporate puțin paiele, de exemplu cu o grapă cu discuri. În cazul în care se dorește să se semene porumb primăvara – acest lucru se face de exemplu în Brazilia, trebuie să luați decizii de la caz la caz, deoarece dacă temperatura solului rămâne prea scăzută, este un risc!”
Solul acoperit
Utilajul Cultro (având rolă cu cuțit) poate stopa creșterea unei culturi intercalate.
Câmpurile cultivate de culoare închisă nu reflectă radiația solară la fel ca cele necultivate sau acoperite. Ele absorb razele solare și se încălzesc mai repede. Acest lucru, desigur, depinde de tipul de sol. Astfel, de exemplu, solurile maro închis, aproape negre se încălzesc considerabil mai repede decât solurile deschise sau chiar ușor roșii. „Presupunem că dacă acoperim solul cu reziduuri de plante se îmbunătățește protecția solului. Pentru că se reduce evaporarea, crește capacitatea de reținere a apei și se reduce eroziunea.” Acest lucru este, de asemenea, avantajos pentru germinare și dezvoltarea rădăcinilor, adică o cultură se poate dezvolta mai bine dacă solul nu are tendința de a fi supraîncălzit. „În special primăvara, poate exista o linie fină între aceste afirmații, deoarece există regiuni în care este posibil ca solul să nu atingă temperatura minimă. Ceea ce este bun pe de o parte poate fi și un dezavantaj, pe de altă parte, dacă solul nu se încălzește suficient.” Dacă este prea cald în sol, nu mai este posibilă germinarea și dezvoltarea sigură a rădăcinilor plantei.
Odată ce temperatura minimă a fost atinsă, planta încetează să crească. Dacă temperatura chiar este depășită într-o măsură prea mare astfel încât proteinele să degenereze, dezvoltarea plantelor este complet compromisă. În unele regiuni, care se luptă cu căldura extremă, aceasta este o mare provocare. Un alt avantaj al acoperirii solului este că păstrează umiditatea care este adusă la suprafață în stratul superior al solului. Se creează astfel un fel de microclimat în care umiditatea reziduală se acumulează în stratul vegetal și asigură o bună răsărire.
„Trebuie doar să treci desculț printr-o cultură de grâu fără reziduuri la suprafață, în luna iunie sau iulie. Chiar dacă populația este densă, îți arde picioarele pe solul argilos negru – deși solul este acoperit cu plante în creștere. Aceasta arată că există o legătură și că o populație rezistă mai bine dacă la suprafață se află reziduuri. O altă problemă pe care am observat-o este că dacă paiele din miriște sunt prea lungi, respectiv dacă paiele rămân prea mult timp pe câmp, printre altele șoarecii se simt foarte confortabil. Am văzut asta recent, în România. Rapița nu arăta prea rău, însă pe câmp era o gaură pentru șoareci lângă alta! Același lucru este valabil și pentru melci. Dacă există paie prea lungi și umiditate prea mare pentru o perioadă lungă de timp, melcii devorează rapița, grâul etc.”
Culturile intercalate și semănatul direct
Unghiurile roții de închidere pot fi reglate în funcție de condițiile solului. Pentru însămânțarea directă sau pe soluri foarte grele acestea pot fi, de exemplu, setate pentru modul ”agresiv”.
Înființarea unei culturi intercalate înainte de semănatul direct este întotdeauna de preferat. Însă o condiție prealabilă este ca aceste culturi intermediare să se potrivească și să fie asigurată suficientă cu apă. Culturile intercalate pot cotribui la creșterea conținutului de humus al solului. Mai mult decât atât, un alt membru de rotație poate separa întotdeauna fitosanitar cultura anterioară de culturile următoare. „În agricultura convențională, această separare se face prin prelucrarea solului.” Dacă precipitațiile totale sunt scăzute, fermierii, desigur, își pun întrebarea dacă culturile nu au nevoie de apă suplimentară. „Este evident că acest lucru pur și simplu nu este posibil în unele regiuni. Căci dacă vara nu plouă în pauza de cultivare, nici culturile intercalate nu cresc și, prin urmare, nu are sens să le cultivăm.” Cum puteți opri în mod activ creșterea unei culturi intermediare?
Acest lucru se poate face fie prin îngheț, fie cu ajutorul rolelor cu cuțite /gheare, fie prin utilizarea de glifosat. „În acest caz, trebuie verificat ce metodă are sens în fiecare regiune, deoarece în Europa utilizarea glifosatului nu va mai fi în curând o opțiune, astfel încât vor fi necesare alte măsuri pentru a opri creșterea.” O altă întrebare care se pune întotdeauna când se vorbește despre semănatul direct este dacă aceasta se află în incompatibilitate cu prelucrarea solului. Deloc – ba chiar dimpotrivă! „După părerea mea, o combinație a ambelor ar putea fi chiar cheia viitorului. Motivele sunt diverse. Pe de o parte, vedem că însămânțarea directă implică producții mari doar dacă structura solului este foarte bună. După cum am menționat deja, se poate obține o structură bună a solului cu ajutorul culturilor intercalate. Dar există și situații în care nu există timp pentru a îmbunătăți solul cu aceste culturi. În acest caz, desigur, are sens să afânăm solul, astfel încât rădăcinile să poată crește adânc și să ajungă la apa din subsol.
Am observat că până și în țări precum Brazilia, în care însămânțarea directă este practicată curent de ani de zile, solul este afânat mai adânc, la 30–40 cm, pe măsură ce solul, în ciuda culturii intermediare, este compactat. Dar în ce direcție o va lua subiectul semănatului direct în Europa? Are aceasta un viitor aici? „Trebuie să acționăm pornind de la ipoteza că extremele meteorologice vor fi din ce în ce mai multe și că vom avea ani mai călduroși și secetoși. Nu cred că vom vedea doar un semănat direct pur, adică fără niciun fel de prelucrare a solului, în condițiile noastre de climă. După părerea mea, fermele vor trebui să își pregătească solurile pentru a putea însămânța direct în anii secetoși, dacă este necesar. Aceasta înseamnă: întotdeauna paie perfect distribuite, tulpinile de cereale din miriști cât mai scurte, evitarea – respectiv reducerea considerabilă a compactării /a urmelor în timpul recoltării (de exemplu, utilizând CTF).”