Articole

Ferma familiei Dobândă din Secusigiu – o afacere cu un lung istoric în agricultură

Ferma familiei Dobândă, din Secusigiu, județul Arad, e o continuare firească a unei preocupări permanente, de generații, pentru agricultură. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de când stră-străbunicul domnului Marius Dobândă – cel care se ocupă acum de gestionarea afacerii, a cumpărat câteva iugăre de pământ. Deși de-a lungul timpului istoria a schimbat de nenumărate ori cursul lucrurilor, agricultura a rămas, în tot acest timp, domeniul principal de activitate al familiei.

Administratorul fermei este mama domnului Dobândă, Ana Dobândă, o femeie determinată și extrem de implicată. Ea are grijă zi de zi de fermă și se ocupă de gospodărie, deși ne spune că îi este tot mai greu, trecerea anilor începând să se facă simțită.

Am început afacerea în `90, când după Revoluție am primit moștenire 25 de hectare ale familiei, din partea tatălui meu, care este de aici, din Secusigiu, de cinci generații. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de când stră-străbunicul meu a cumpărat 16 iugăre de teren, undeva la vreo 32 de hectare, undeva în pustă, spre Mureș. Practic de acolo a început activitatea în agricultură în familia Dobândă.

Din păcate în anii comunismului a fost o perioadă de întrerupere, generația tatălui meu. Dar chiar și atunci, au lucrat tot în agricultură, mama a fost contabilă iar tata șofer, în cadrul CAP-ului”, ne spune domnul Dobândă.

Deși nu avea nici experiența necesară și nici prea multe gânduri de a face agricultură, fiind de formație avocat, crescând pe lângă tatăl său, vrând-nevrând, a învățat câteva secrete. A fost pentru 11 ani juristul firmei, iar după decesul tatălui, a rămas implicat cu totul în a face agricultură.

 

De la o fermă de vaci, la cultura mare

În 1994, domnul Dobândă a înființat un SRL și o asociație, cu arendă de teren și cumpărare. De atunci suprafața fermei a tot crescut, la fel și parcul de utilaje.

Am cumpărat teren, dar nu cât trebuia, la prețurile de atunci, care erau mult mai mici. În ultimii 15 ani pot să spun că am cumpărat mai mult. Acum nu prea se mai găsește și a și crescut mult prețul. Am făcut și achiziții de utilje. În 1991, am lucrat vreo 6 luni în Austria, iar când m-am întors am cumpărat un tractoraș. Acela chiar e pe numele meu, un 445, Eluț – cum i se zicea înainte, cu o gamă de utilaje – o semănătoare, un disc, o cositoare”.

Ferma de vaci deținută până în anul 2000 a adus o contribuție financiară importantă și a acoperit multe investiții, însă a devenit mai puțin profitabilă după închiderea fabricii de lapte de la Arad.

Tot ce am cumpărat în anii următori, o combină, alte 3 tractoare, le-am cumpărat și datorită fermei de vaci. Cu banii obținuți din vânzarea laptelui am reușit să acoperim ratele. În 2000 s-a vândut fabrica de lapte din Arad, s-a privatizat, lucrurile nu au mai mers la fel de bine, iar după un an am hotărât închiderea fermei de vaci, rămânând doar pe cultura mare”, mai spune domnul Marius Dobândă.

 

În curs de tehnologizare

Astăzi, ferma s-a dezvoltat și este încet, încet în curs de (re)tehnologizare. Cele 350 de hectare sunt împărțite între cultura de grâu, floarea-soarelui, porumb și rapiță.

Parcul de mașini și utilaje agricole cuprinde tractoare, semănători, combinatoare, discuri, scarificator și remorci pentru transport. Cea mai recentă achiziție este un tractor Fendt 313 Vario.

Mergem înainte, încercăm să ne mai dezvoltăm, să mai cumpărăm. Am încercat să accesăm fonduri prin diverse proiecte, dar nu am reușit, și atunci am făcut cam totul din venituri proprii. Cu pași mai mici, prin leasing.

Fendt-ul l-am achiziționat anul trecut, în noiembrie. De fapt, intenția de cumpărare am avut-o încă din martie, dar banca ne-a tot amânat. Deocamdată am lucrat cu el numai la arat. Acum îi pregătesc un combinator ușor de primăvară. A durat puțin până am găsit un plug adecvat, până ne-am obișnuit cu el, dar totul a decurs foarte bine. Nimic de spus. Fendt este o firmă serioasă, de renume, cu tradiție. Am făcut această alegere pentru că cunoaștem producătorul și am avut încredere. Și voiam un tractor de nișă, undeva la 140 cp, iar modelul 313 Vario este exact ce căutam. Suntem mulțumiți de el”, precizează domnul M. Dobândă.

Deși cunoaște beneficiile tehnologiei de ultima oră și își dorește să aibă în fermă echipamente agricole tot mai performante, dl. Dobândă spune că aceasta poate crea, uneori, dificultăți. În primul rând pentru că încă lipsește forța de muncă calificată, o problemă frecvent întâlnită în fermele românești.

Tehnologia poate fi o problemă, de aceea am achiziționat mașini și utilaje mai mult mecanice. Știu că acum majoritatea sunt echipate cu GPS, știu cum se lucrează, avem habar, dar încă nu am optat pentru utilaje foarte performante. Avem GPS-uri mai rudimentare, pe care le folosim la semănat, la împrăștiat amendamente, în rest încă nu. Îmi pun speranța în generația următoare. Am doi băieți, acum sunt încă mici, dar sper ca unul dintre ei să preia mai departe afacerea familiei. Chiar m-aș bucura, pentru că e o afacere de viitor, va avea continuitate pentru că vorbim de asigurarea hranei”.