Trecut deja bine de jumătatea lui, anul 2024 confimă percepția generală că este unul atipic. Asta doar așa, ca un eufemism, pentru a nu i se găsi atribute ce l-ar putea face să se situeze printre cei mai ”proști” din ultimul deceniu. Însă, probabil că, din când în când, este nevoie de astfel de ani, pentru a avea un termen de comparație.
Încă din ianuarie și până bine în primăvară, protestele fermierilor din Europa și cele alor noștri anunțau deja că acest 2024 nu va fi unul ușor de dus. Început sub niște auspicii negre, anul părea că va fi unul în care, mai presus de orice, va lipsi dorința fermierilor de a face orice fel de investiții. Pentru că, dacă e să luăm după specialiști, scoțând toate bruiajele de comunicare, nemulțumirea mare a agricultorilor români și europeni este aceea a creșterii costului pentru exploatarea afacerii. Și, dintr-o dată, ”nu mai sunt bani!”
Chiar dacă motivele diferă de la stat la stat, fermierii și-au manifestat nemulțumirile legate de ”politicile europene privind emisiile de azot ale fermelor, de restricțiile privind utilizarea anumitor pesticide sau de valoarea subvențiilor.” Asta la nivel european, însă la noi ele ar fi legate de ”impactul cumulat al efectelor războiului din Ucraina, al secetei din ultimii ani, al volatilității prețurilor la inputuri și al diminuării ofertei comerciale aferente cerealelor și oleaginoaselor autohtone.”
În aceste condiții de ”an atipic”, până și târgurile organizate de DLG România, adică Agraria (Jucu, Cluj) și AgriPlanta RomAgroTec (Fundulea, Călărași), târgurile la care participăm în mod tradițional încă de la primele ediții, au fost ”atfel” față de alți ani. Iată mai jos de ce facem această afirmație.
Agraria 2024
AgriPlanta 2024
Anul lipsei de apetit investițional
Suntem conștienți de ani buni, deja, că fermierii români vin foarte bine pregătiți la târguri și expoziții, cunosc produsele care îi interesează – le-au căutat pe internet – iar locul de expunere este folosit doar pentru a le vedea ”cu ochii lor”.
De asemenea, este deja bine știut că nu prea mai vine nimeni la târguri pentru a cumpăra /contracta ceva. Scopul acestora a devenit, în ultimii ani, socializarea. Se fac prezentări, se discută despre trenduri, despre familie, dar mai puțin despre ce nevoie de echipamente mai e prin fermă.
Însă, spre deosebire de alte țări unde productivitatea stagnează, pentru că au ajuns la un nivel de tehnologie care-i plafonează, în România este încă loc de investiții.
Mai puțini vizitatori, mai mulți interesați
Numărul de vizitatori a fost mai mic decât în alți ani. Nu este vina organizatorilor, nici a expozanților. Nu că nu ne-am fi străduit, fiecare dintre noi. Nimeni n-a făcut economii drastice în ceea ce privește modul de prezentare. De exemplu, noi am avut, și la Jucu și la Fundulea, peste 30 de utilaje prezente la stand, multe dintre ele vârfuri de gamă în clasa lor.
În schimb, la demonstrațiile practice au fost, aproape de fiecare dată, mai mulți privitori decât în anii anteriori. Repetăm mereu, ne face plăcere să participăm în demonstrații practice, pentru că acolo este locul unde putem să facem dovada calităților produselor noastre.
Mare desfășurare umană din partea firmelor participante.
Deși businessul merge greu, iar expozanții împărtășesc aceleași temeri cu cele ale fermierilor, și anume acela de creștere a costurilor, se fac eforturi pentru ca standurile să fie cât mai
Se aduc noutățile, uneori chiar imediat după Agritechnica. De exemplu, noi am avut la standul nostru de la AgriPlanta noua serie 600 Vario a producătorului german Fendt.
Colegii foarte implicați, le mulțumim și cu această ocazie, stau în câmp, câte 10 ore pe zi, pregătind locul și așteptând, în zilele de târg, să răspundă unor întrebări care adesea nu vin. ☹
Apatie generalizată
La fiecare ediție a târgului de la Hanovra, Agritechnica, eram impresionați de cozile pe care le făceau tinerii fermieri (și nu numai) la toate punctele din standuri ce presupun interactivitate. Adică simulatoare, computere, tablete, aparate de măsurat etc. Pentru AgriPlanta am făcut tot posibilul să avem un simulator. L-am obținut, însă au fost foarte puțini doritori pentru a încerca să conducă, virtual, o combină Fendt Ideal fără volan; ceea ce chiar era ”uau!” Doar câțiva foarte tineri pasionați de jocurile pe computer. Nici un fermier. Nici la lipit abțibilde în copacul dorințelor n-a fost mai nimeni. ”Nu sunt bani, nu avem dorințe!” Să ne ierte cititorii noștri, dar la noi nu există un public dornic de interacțiune. Noi, românii, se pare că nu prea vrem să ne jucăm, nu ne putem detașa de problemele care ne apasă, nu știm să ne bucurăm de lucrurile mărunte.
Urmează, în la începutul lui septembrie, cel de-al treilea târg la care MEWI participă anual. Agromalim, la Arad. După ce Cimi Enache, organizator al târgului și un adevărat prieten al tuturor expozanților (vă dați seama ce greu e să te placă toată lumea?!), a murit la începutul lunii ianuarie, am decis să nu mai participăm. Pentru că mulți mergeam la târg doar din respect pentru Cimi. Însă, faptul că mai mulți clienți ne-au spus că este o dovadă de respect față de ei să fim acolo, ne-am răzgândit.
Așadar, din respect pentru fermieri, ne vedem la Arad!